Intr-adevar, cei care lucreaza in scoala, interactionand direct cu o mare parte dintre oamenii din localitate (copii, parinti etc.) dar si cu autoritatile locale au mai multe posibilitati de a realiza activitati de protectie a mediului. Dar eu consider ca fiecare dintre noi putem face ceva: exemplul personal (o conduita model in raport cu mediul), educarea celor din jurul nostru, implicarea ca voluntari in activitati organizate de altii dar ?i desfasurarea unor actiuni mai complexe, initiate de noi insine – din nefericire mai greu fara sprijinul comunitatii, in special al autoritatilor locale sau al ONG-urilor si fara sprijin material/ financiar. Dupa parerea mea, daca dorim sa initiem si sa desfasuram actiuni de protectie a mediului este foarte important sa stim ce vrem sa facem. Pasii ar putea fi urmatorii: atragem alte persoane dornice sa se implice in astfel de actiuni de voluntariat, identificam problemele reale din localitatea noastra, cauzele acestora si, neaparat, incercam sa gasim solutii. Tinand cont de drepturile noastre ca cetateni si de importanta initiativei, autoritatile locale ar trebui sa manifeste interes si sa coopereze (sau cel putin asa ar fi normal). Astfel, se pot desfasura actiuni de ecologizare a zonelor afectate (rauri, parcuri, pajisti, marginea drumurilor), de impadurire a unor terenuri, lucr?ri de infrumusetare a spatiilor publice (de ex. gradinarit peisagistic), de sensibilizare, atragere ?i reglementare a comportamentului oamenilor prin distribuirea unor materiale promotionale de promovare a actiunilor si normelor de protectie a mediului (afise, pliante, bannere, brosuri etc.), crearea unor puncte de colectare etc., gasirea si mediatizarea unor solutii concrete de refolosire a unor categorii de deseuri (daca sunt suficient de inventivi si practici, e posibil ca ideile noastre sa fie preluate si de altii) etc. Dar… Exista un DAR si ma reintorc la ideea initiala – avem nevoie de sprijinul celorlalti, de timp, resurse materiale si financiare, chiar de acordul altora (ma refer in special la autoritati). Oamenii nu sunt intotdeauna cooperanti, legile în Romania sunt cu dus-intors si uneori constatam, din nefericire, ca o fapta realmente buna poate avea cu totul alte consecinte decat cele preconizate.
